“Пока можно рассчитывать на поставку в пределах до 2 млн м3 в сутки до конца ноября. На след неделе объем может вырасти до 3 млн (при наличии оплаты - прим.). Но если говорить о перспективах - все не очень хорошо, не знаю сколько вот так можно еще протянуть”.

«Подтверждаем, что политзаключённый и правозащитник Вадим Погорлецкий был освобождён. Дополнительные детали, включая информацию о некоторых судебных процедурах, будут предоставлены завтра в пресс-релизе ассоциации Promo-LEX», — заявил Виеру.

• Patru execuții simulate. În timp ce era deținut la Comandatura Armatei a 14-a (rusă), Ilașcu a fost supus la patru simulări de execuție. Detaliile sunt terifiante: i se citea sentința de condamnare la moarte, era legat la ochi, dus pe un câmp, iar gardienii trăgeau cu gloanțe oarbe în el până când leșina. (§198)

• „Regula celor 45 de secunde” la toaletă. În aceeași perioadă la Comandatura Armatei a 14-a, deținuții erau duși la WC o singură dată pe zi. Aveau la dispoziție exact 45 de secunde pentru a-și face necesitățile. Dacă depășeau timpul, gardienii amenințau că vor asmuți un câine lup (Ciobănesc Alsacian) asupra lor. Din această cauză, deținuții erau adesea forțați să-și facă necesitățile în celule. (§199)

• Cușca din interiorul celulei. După condamnare, în închisoarea Hlinaia (pe coridorul morții), Ilie Ilașcu nu era ținut doar într-o celulă obișnuită. În interiorul celulei sale a fost montată o cușcă metalică de aceleași dimensiuni cu celula. Patul și masa, tot din metal, se aflau în interiorul acestei cuști. (§241)

• Pedepsirea sa pentru plângerea la CEDO. În mai 1999, după ce reclamanții au depus cererea la Curtea Europeană, condițiile s-au înrăutățit brusc. Hotărârea notează că civili mascați au intrat în celula lui Ilașcu și Ivanțoc. Un colonel (Gusarov) i-a izbit capul lui Ilașcu de perete, l-a lovit cu picioarele, i-a băgat un pistol în gură și l-a amenințat cu moartea, spunându-i direct că aceste acțiuni sunt provocate de plângerea lor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. (§270)

• Votul din închisoare și pedeapsa. În martie 1999, deși era deținut, Ilașcu (care era deputat în Parlamentul Moldovei) a reușit să trimită o scrisoare care a fost citită în plen, prin care își anunța sprijinul pentru guvernul Sturza. Acest vot a contribuit la formarea majorității necesare. Imediat după acest moment, autoritățile "rmn" i-au interzis orice vizită de la familie și orice pachet timp de nouă luni. (§249)

• Misterul eliberării. Curtea notează că eliberarea sa din 2001 este neclară. Ilașcu a susținut că nu a fost "grațiat", ci "transferat". El a descris cum șeful securității "rmn" (Chevtsov/Antiufeyev) l-a scos din celulă la 5:30 dimineața, l-a dus cu mașina la Chișinău și l-a predat personal șefului SIS-ului moldovean de atunci (Pasat), citind un document de transfer și menționând că sentința la moarte rămâne valabilă dacă se întoarce. Decretul de "grațiere" semnat de Smirnov a apărut abia la câteva luni după eliberare, iar Ilașcu a susținut că e un fals. CEDO a concluzionat că nu poate stabili cu certitudine baza legală a eliberării sale (grațiere sau transfer). (§279, §281, §282)

„Noi discutăm acum un plan de reintegrare a regiunii transnistrene cu partenerii noștri europeni și cu cei americani. Deocamdată nu pot să vă dau detalii”, a declarat prim-ministrul.